Urmează stația: „a doua șansă”

 

„Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.”
Efeseni 5, 16

 

        „Se închid ușile. Urmează stația Timpuri Noi, peron pe partea dreaptă”. Cei care au luat metroul în Bucuresti au auzit de zeci de ori aceste anunțuri în difuzoarele celui mai sigur mijloc de transport. Odată am coborât greșit, dar n-am disperat. Mai aveam o șansă. După câteva minute avea să treacă din nou prin aceeași stație.

        Se întâmplă ceva în viața noastră. Avem o destinație care se cheamă „Acasă”. Dar nu suntem atenți la anunțul clar și precis care ne avertizează că ne apropiem de stația noastră mult visată. Și coborâm greșit. Ne ratăm ținta. Ne urcăm din nou și iar ne încurcăm în planurile și  gândurile noastre. Și pierdem iarăși coborârea care contează pentru noi. Prejudiciul cel mare este adus timpului, atenției, informației și deciziei noastre, dar mai ales vieții cu sens. Când timpul este pierdut în alte ocazii care ocolește ținta, când informația care salvează este ignorată, când atenția noastră își pierde concentrarea în urmărirea ocaziei care ne aduce vestea cea bună, când alegem greșit în deciziile noastre, atunci realizăm eșecul vieții. Consecințele ne tulbură. Dezamagiți de noi înșine ne vine să ne dăm demisia în fața vieții.

        Un director tânăr al unui departament din vestita instituției de calculatoare IBM  s-a implicat într-o afacere riscantă în numele companiei la care lucra și a ajuns să piardă zece milioane de dolari. A fost chemat în biroul vestitului director general Tom Watson, care era cunoscut în lumea afacerilor. Tânărul director cuprins de teamă, rușine și remușcări a bâiguit: „Cred că m-ați chemat ca să-mi prezint demisia. Nu văd o altă ieșire.” Watson  a răspuns: „Cred că glumești. Tocmai am investit zece milioane în educația ta. Nu-mi pot permite demisia ta.”

Din nou „Ridică-te și umblă!”

        Nici o dizabilitate nu  reclamă falimentul vieții sau renunțarea la cele mai înalte deziderate ale ei. Nici un eșec nu ne îndreptățește să renunțăm la luptă. Nici o pierdere, oricât, de mare ar fi, nu trebuie să ne cheme la abandon și la întoarcerea spatelui țintei speranței.

        Se estimează că într-un procent de peste 85% oamenii sunt preocupați de dimensiunea existențială, lăsând componenta vieții spirituale ca o anexă, sau ca o apariție într-un decor al disperării. Dumnezeu, oferta Lui, așteptările Lui, relația Lui sunt din ce în ce mai mult incidentale sau accidentale în căutările umane. De ce? Alegerea a ceea ce este vizibil și preferința a ceea ce este trecător crează o incapacitate de a auzi glasul conștiinței, care dă semnale despre glasul lui Dumnezeu. Mereu coborâm, crezând că am ajuns la destinație, crezând că binele dorit de noi este destinaţia, dar mereu urcăm dezamăgiți de semnalele care ne-au anunțat pe un timbru glorios de fals că suntem pe un drum bun. Într-o lume în care mulți au urechi doar pentru a nu auzi se repetă pe o frecvență a sufletului câteva acorduri de viață care vin dintr-o altă Viață:

  • Ești limitat în căutările tale fundamentale , dar Eu sunt aici pentru a ți le oferi , odată cu un drum către o destinație mai mult decât fericită;
  • Singur nu vei putea descoperi un motiv adevărat pentru care merită să trăiești , dar Eu sunt aici pentru a fi Motivul și Finalitatea ta;
  • Faptul că ești dezamăgit de tine înseamnă că dorești aprig o înălțime morală și o curăție a inimii, dar Eu sunt aici ca să-ți fiu Normă și Neprihănire;
  • Te lupți cu deprinderi  care te robesc și obiceiuri care te declasează, dar Eu sunt aici pentru o schimbare care te va înnobila și te va înnoi din temelii;
  • Zilnic trăiești cu spaima relativului și nesiguranței, dar Eu sunt aici  ca să ai acces la Absolut și la permanența  Binelui  Suprem;
  • Ești în căutarea celei mai dorite relații , în adâncul pustiului tău și tocmai de aceea sunt aici ca să-ți dau o prietenie pe care să contez în prezent și în etern;
  • Ai defect fizic și încerci un refuz de a trăi din plin, pentru că nu vezi resursele vieții, ei bine, Eu sunt lângă tine să-ți pregătesc o putere dublă de a trăi frumos și întreg. Pregătește-te să-ți dau tot ce ai pierdut!

        Uneori, obosiţi de eşec ne prezentăm demisia noastră Celui pe care L-am dezamăgit. El ne spune: „Nu-mi pot permite demisia ta. Tocmai am investit în tine cea mai înaltă libertate, prin Adevărul Meu. Am nevoie de ochii minții tale chiar dacă nu vezi! Am nevoie de picioarele încrederii tale chiar dacă nu poți merge! Am nevoie de mâinile inimii tale chiar dacă nu le poți folosi pe cele fizice. „Credeți-L! Are dreptate! „Urmează stația iubirii până la capăt.”

 

George Uba