Ridică-te și umblă... dar spre ce? (II)

 

        „Când eram de zece ani”, povestește Nicu, „tata m-a dat la un mecanic să fac ucenicie și să învăț să repar mașini. Nea Costel era cel mai priceput mecanic, dar era și aspru. Plăteai orice greșeală. Când întârziam două minute, stăteam o oră în plus. Dacă uitam să iau ceva din lista de piese, trebuia să cumpăr din banii mei. Pentru orice șurub pierdut trebuia să fac cinci ore de muncă suplimentară. Dar pedeapsa cea mare era când nu dădeam cheia potrivită atunci când mi-o cerea. Într-o zi mi-a cerut cheia de 12 și i-am dat-o pe cea de zece. Atunci a luat o cheie mai mare și mi-a dat peste degete cu ea. Am urlat de durere minute în șir. Primul gând a fost să fug și să nu mă mai întorc niciodată la nea Nelu. Dar tatăl meu mi-a spus să nu mă întorc acasă decât mecanic, și nu orice mecanic. Și nu dintre cei mai buni, ci cel mai bun. Nu vroiam să-l dejamăgesc, căci mă iubea și îl iubeam. Am înghițit durerea și am rămas. De atunci nu am mai greșit cheile când mi le cerea. Am ajuns un mecanic bun și am reparat cele mai complicate motoare. Viața a mers mai departe și pentru mine și pentru alții. Pentru că foloseam întotdeauna cheia potrivită.”          

Dezavantajul ca oportunitate

        De obicei plângem dizabilitatea. În mod curent atunci când apare. O exprimăm bătând-o în cuiele depresiei, a gândului de suicid sau a dialogului aspru cu Dumnezeu, trăgându-L la răspundere pentru ceea ce a lăsat să se întâmple. Isus nu mai trece astăzi în mod fizic pe lângă Betezda suferinței ca să spună celui trântit la pământ de zeci de ani de frângere: „Scoală-te și umblă!”. Și totuși trece. Și totuși spune: „Ridică-te și umblă” și o spune prin ceea ce El a instituit ca organizație și biserică (și mai ales prin Cuvântul Lui) ca să se întâmple cât se poate de multe ridicări pe verticala sănătății sufletești, care este garanția celei fizice. Ce vreau să spun? Adevărul simplu și măreț: că persoana cu dizabilitate refăcută total pe temelia moral-spirituală și psihică poate fi un argument al lui Dumnezeu de a avertiza și de a scăpa multe vieți aflate în dezordinea existenței lor. Ea este împiedicată să alerge în atât de multe locuri. Pentru că este în cărucior sau este nevăzător. Viața este nevoită să se simplifice. Goana a dispărut odată cu apariția dizabilității. E bine? E rău? E și rău, dar e și bine. Important este ca răul să fie înghițit de bine și aici este secretul unei vieți pline de semnificație. Ca persoană cu dizabilitate, ai ocazia să te informezi mai mult, să observi mai mult nevoile sufletești. Sensibilitatea crește și poate fi folosită pentru relații de mare forță. Deodată viața începe să se reducă doar la lucrurile cele mai importante, iar cele nerelevante să fie scoase din circuit. Poți vedea mai bine pentru ce merită să trăiești și cum să trăiești. Răbdarea, câștigată prin suportabilitatea dizabilității, devine înțelepciune de viață. Goana după cele existențiale este înlocuită cu o căutare asiduă după calitatea vieții obținută prin relația pe verticală și orizontală. Și dragii mei, apare un cântec în viață, în ciuda acestei frângeri fizice, care uimește cerul și pământul. Și culmea, bucuria de a trăi frumos, curat și înțelept este parcă mai acasă în viața celui afectat de dizabilitate decât în viața celui valid. Secretul: depinde de profunzimea și bogăția exprimării. Iar durerea și frângerea odată acceptate pregătesc drumul descoperirii unei vieți cu sens și pentru jos și pentru Sus.

Și acum... la treabă

        Trăim într-o lume a nevoilor materiale pe care Mântuitorul nu le-a ignorat. Prin intermediul împlinirii lor, s-au transmis dragostea și compasiunea. Isus când frângea o pâine se dăruia pe Sine.

  • Ei bine, avem două persoane cu dizabilități (posibil să fie mai mulți, dar aceștia sunt cunoscuți de asociație) care n-au baie și au nevoie de această rezolvare. Nu ignorăm donațiile din partea celor valizi, dar împreuna simțire ne obligă din dragoste să acționăm întâi noi, cei cu dizabilități, pentru cei ce sunt în împreună suferință cu noi. După puteri și posibilități, orice bănuț din partea noastră contează mai mult decât 90% din donația cuiva care nu are nici o dizabilitate. Nu atât de mult înseamnă darul cât deschiderea de suflet, apoi Dumnezeu va impresiona și alte inimi să completeze la resursele modeste strânse de noi, persoanele cu dizabilități. Revista „Împreună” și întâlnirile, atât ale asociației cât și ale bisericii „Ridică-te și umblă”, vor activa în vederea realizării acestui deziderat. Apoi vom trece la un alt caz ce va deveni proiect pentru noi. Îl vom numi Marian și îi vom aminti la timp nevoia lui.
  • Câteva mașini de cusut electrice pot fi cumpărate pentru cei care pot lucra acasă făcând lenjerii celor care nu au ce pune pe pat, sau pături pentru cei care nu au cu ce se înveli. Fie pentru orfelinate, aziluri sau persoane dezavantajate.

 

  • Pentru cei care au contractat o dizabilitate recentă cine ar fi cei mai buni ca să-i consilieze, dacă nu cei care au o dizabilitate și au depășit criza sufletească? Fie că îi puteți contacta pe net sau personal la telefon, sau în vizită, pregătiți-vă să oferiți mângâiere și sfat, rugăciune și cuvinte calde. Un psiholog creștin vă va învăța ce să faceți și cum să faceți ca să aveți rezultate cât mai fericite. Vom organiza deplasări în spitale de ortopedie sau de recuperare, la reanimare sau la saloanele de chirugie pentru a intra direct în legătura cu inima lor rănită în urma unui accident sau a unei nefericite întâmplări. Și apoi, pentru cei depresivi și cu sufletul șchiop, pentru cei care nu mai au ochi pentru o viață cu rost, pregătiți-vă să-i sculați la viață, chiar dacă au picioare și mâini, ochi și auz. În curând forumul de la site-ul ”Ridică-te și umblă” va fi activ și îl veți putea folosi în acest sens.
  • Cine să ia atitudine pentru starea morală deplorabilă pe care ne-o oferă mass media? Cine să strige la pericolele la care sunt expuși copiii noștri privind educația viciată pe care o oferă sursele extrașcolare? Cine să intervină pentru sărăcia valorilor de viață în societatea noastră, care invalidizează mii de familii? Pregătiți-vă să scrieți o petiție pentru a salva ce se mai poate salva, iar  o luare de poziție din partea persoanelor cu dizabilități va marca puternic pe cei care ar fi putut avea un cuvânt și nu și l-au spus.
  • Când lumea creștină de astăzi afișează doar forme fără conținut și când bisericile ”celor mai drepți decât altele” se ridică pentru a critica alte biserici ”eretice”, excluzându-le de la dreptul harului, cine să cheme la unitate și armonie deplină doar în jurul Cuvântului și al trăirii Lui? Pregătiți-vă, voi cei din cărucior, sau nevăzători, dar prețuiți de Dumnezeu, să stați drepți după dreptatea Lui și să arătați cum v-ați sculat și ați mers în direcția adevăratei Vieți.

        Vom mai continua și în alte ocazii și cu alte sugestii de treabă cu adevărat valoroasă pentru că, în ciuda handicapului, Dumnezeu vrea să ne folosească dându-ne o putere mare pentru o lucrare mare.

        În final am spune că ne trebuie o cheie de 12 ca să strângem șuruburile slăbite ale noastre vieți și ale altora. Va trebui să știm exact cum arată o astfel de cheie ca să se pună în mișcare motorul sufletului. Totuși, soluția finală este ca tu, care citești, să fii o cheie pentru nevoia celui care și-o strigă. Doar să vrei!

 

George Uba