Ridică-te și umblă, ca să ridici pe alții

 

        Un om în cărucior a observat în fața unui magazin o femeie cu baston alb care plângea. Apropiindu-se de ea a întrebat-o de ce plânge. Ea i-a spus că însoțitoarea ei a lăsat-o în fața magazinului și a plecat, aruncându-i peste umăr ultimile cuvinte prin care a asigurat-o că nu se mai întoarce s-o ducă înapoi, acasă. Femeia oarbă plângea și pentru faptul că nu va mai putea să facă piața, întrucât era departe de casa ei, iar fără însoțitor era imposibil. Atunci bărbatul i-a propus că el ar putea să o ducă acasă cu condiția să-l împingă în direcția locului în care se afla casa ei, dirijând-o cu pricepere pe unde s-o ia. Ea a fost de acord, iar bucuria rezolvării acelei situații a făcut-o să spere că va ajunge din nou acasă. Dar perspectiva sumbră de a nu se mai aproviziona a stârnit din nou un val de lacrimi, tocmai când se apropia de casă. Atunci el i-a făcut a doua propunere: când ea ar fi dorit să meargă la cumpărături, el ar aștepta-o în fața casei ei și ar conduce-o acolo unde ar fi dorit. Fața ei se însori de bucurie și spuse un „da” plin de speranță. Dar și ea l-a sigurat că îi va împlini și lui nevoia de a ajunge acolo unde ar fi vrut. Și a început o prietenie cu mult folos.

 

        După ce am descoperit viziunea asociației „Ridică-te și umblă” în ocaziile trecute, vom parcurge în mod necesar un traseu practic de misiune pe care nu doar il propunem să fie aplicat, ci se va impune cu putere din trei motive:

  • o inițiativă spre binele altora revigorează pe destinatarul proiectului cât și pe cel care o inițiază
  • acțiunea de a oferi un bine necondiționat dă sens de viață și rost celui care promovează acest stil de viață
  • doar prin dăruire se poate descoperi dragostea, singura capabilă să aducă împlinire totală și veșnică, singurul combustibil de suflet care determină și întreține eternitatea vieții

Reamintind viziunea

        Acest proiect are scopul formării unei familii unite prin suferință, părtășie, activități comune, dragoste și credință, pentru ca în acest cadru să învățăm să fim de folos unii altora pe un registru sufletesc cât mai bogat. Spunea cineva în mod inspirat așa: „în fiecare zi când mă trezesc îmi spun că atâta timp cât soarele este pe cer, iar mintea îmi este limpede, am datoria față de mine în primul rând să trăiesc fiecare secundă, să realizez tot ce-mi propun, să iubesc, să învăț, să ajut și, cel mai important, să fiu om egal cu toți ceilalți, dar unic în felul meu.”

  • Prioritatea nr. 1

        Asociația „Ridică-te și umblă” își va afirma cu strigăt valorile ei. Valoarea egalității, valoarea demnității umane, în ciuda dizabilităților, valoarea respectului, valoarea prieteniei garantate, valoarea sprijinului necondiționat, valorile spirituale ale credinței, iubirii și a faptelor pline de bunătate.

        Fără principii clare și respectate se năruie orice familie. De aceea, din inima acestui organism creat pentru o viață de grup fericită, vor izvorî eforturi îndreptate spre o societate care năruie valorile existenței și pe care o cheamă la refacerea acelei atitudini de frumusețe morală și demnitate.

        Asociația, prin oamenii cu dizabilități, alături de voluntarii ei, vor căuta să-i apropie pe oamenii valizi de conduita corectă și nobilă față de cei care au dezavantajul de a nu fi asemenea lor în capacități fizice, dar bogați în cele psihice și sufletești în urma depășirii limitelor.

  • Prioritatea nr. 2

        Oamenii cu dizabilități din asociația care își declară speranță prin numele ei, vor căuta să slujească pe orice om prin capacitățile lor șlefuite de suferință și luptă cu handicapul. Ei vor face o infuzie de sensibilitate  și talent exprimate în darurile pe care Creatorul le-a dat cu generozitate. Din experiența suferinței lor ei vor aduce vestea vindecării de depresie și de lipsă de sens. A-l ridica pe altul este satisfacția deplină, dar și etalonul pentru cel mai bun lucru care se poate face pe pământ.

  • Prioritatea nr. 3

        Asociația își propune, ca apogeu al autodepășirii limitelor, să dea glas speranței în Dumnezeu ca răspuns la oferta pe care Creatorul o dă fiecărui om atins de dizabilitatea păcatului, restabilind prin credința în El scopul pentru care a fost creat. Acela de a fi o reflectare fidelă a dragostei divine, nu doar pentru o perioadă scurtă de viață, ci pentru eternitate. Altfel nimeni nu are sens pe pământ și nimeni nu se poate bucura de viață decât în măsura făgăduințelor refacerii complete, fizice și spirituale din oferta Dumnezeului nostru bun.

 

După un timp în care cei doi își împleteau abilitățile, ajutându-se unul pe altul, ea i-a mărturisit că se descurca greu cu gătitul, întrucât însoțitoarea care a părăsit-o făcea ea totul. Atunci, cu multă reținere, dar cu demnitate și teamă, i-a propus să o ajute din când în când să-i prepare o mâncare gustoasă, căci era priceput în arta culinară. Bucuria ei era de nedescris. Prietenia lor era tot mai strânsă și scăldată în recunoștință reciprocă. Într-o zi, el i-a spus că a avut un vis, dar că îi este greu să-l spună. Ea a insistat să-l relateze. Cu un tremur în voce el i-a spus că a visat că se căsătorise cu ea. Femeia s-a îmbujorat de plăcere și a început să plângă. El continuă să relateze visul spunând că în momentul în care ea a ajuns la altar, împingându-l în fața preotului și atunci când fiecare a spus „da”, deodată ea a strigat că vede, dar că și el s-a ridicat din cărucior mergând fără sprijin. „E doar un vis” a spus el. „Care trebuie împlinit”, a continuat ea. Și a fost o nuntă frumoasă. Dragostea lor le-a adus ochi să vadă și putere să meargă.

 

George Uba