Pe ce parte mergi?

 

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.”
Prov. 16,25

 

        Când mergi spre casă accelerezi. Am depăși o mașină, două, cu o viteză mai mare decât cea admisă de lege, apoi șoseaua liberă mi-a permis să rămân pe partea stângă. Pe o distanță de mai mulți kilometrii nu am mai întâlnit nici o mașină care venea din partea opusă. Deodată zăresc în depărtare o posibilă amenințare. Pe partea mea venea cu mare viteză o mașină neagră. Am calculat că se va da la o parte când se va apropia. Nici gând. Cinci sute de metri ne mai despărțea și nici un semn că va trece pe partea cealaltă. S-a apropiat la o sută de metri. Am început să strig: „La o parte!” Nici un gest de conformare. „Ești nebun?” am strigat când încă mai erau cinci zeci de metri și am tras de volan drepta evitând coliziunea mortală. Am oprit. A oprit și el. M-am dat jos furios să-l disciplinez cu câteva cuvinte dure pe rebelul șoselei. S-a dat și el jos. Venea calm spre mine. Eu mergem nervos spre el pentru marea confruntare. M-a abordat el mai întâi: „Stimate domn, permiteți-mi o întrebare. Locuiți în Anglia?” „Nu domnule, locuiesc în România și nu-mi arde de glume când circuli ca un terorist sinucigaș pe drumurile acestei țări care mai are încă reguli de circulație. Dacă nu mai vreți să trăiți măcar lăsați pe alții să se bucure de viață,” i-am zis nervos. „Sunt cu totul de acord cu ce ai spus și-ți dau dreptate, dar cred că nu mi se potrivesc mie cuvintele pe care mi le-ai adresat. Și ca să fiu mai clar și să vă trezesc la realitate, spuneți-mi pe ce parte mergeați?” Deodată mi s-a aprins becul adevărului. Eu mergeam pe stânga, ca și când era pe partea regulamentară. Mi-am cerut scuze de câteva ori și am plecat umilit, dar și uimit. „Cum de am reușit să cred că merg pe partea cea greșită, socotind că sunt pe partea cea bună?!”

Ce alegi ?

        Un lucru trebuie să ne fie clar: chiar dacă sunt în cărucior, chiar dacă nu văd sau nu aud, noi alergăm. Gândurile noastre, alegerile noastre, sentimentele, vorbirea noastră se așează toate pe un drum și aleragă cu mare viteză, merg relaxate, sau stau. Urmărim o destinație, ne abatem de la ea, ne întoarcem din drum. Important nu este cum alergăm, mai tare sau mai încet, ci pe ce drum suntem? Pe care parte? Cea legitimă, legală, adevărată sau pe contrasens?

        Creatorul ne-a dat două repere prin care să ne semnalizeze un drum corect de viață: conștiința și Adevărul Cărții, Biblia. Faptul că nu putem să sărim gardul să furăm sau să ajung la un loc de destrăbălare nu mă face mai bun decât alții. Mintea poate adăposti gânduri murdare, sau imaginații bolnave, critici și bârfe criminale. Ochii, dacă văd, pot alege imagini infestate cu mizeria imorală a lumii. Putem fi duplicitari, indiferent de dizabilitatea pe care o avem. Ce destinație vrei să-ți alegi? Vrei o viață curată și demnă, lucrată de viața neprihănită a Mântuitorului, sau, pe propria răspundere te arunci pe un drum al compromisului, al păcatului, al comportamentului lipsit de standarde morale pentru a-ți trăi viața după bunul plac?

        Noi, cei cu dizabilități, avem totuși un vis mare pe care suferința, îngăduită de Dumnezeu, dar neadusă de El, ne-o dă: speranța. Speranța că într-o zi alergarea noastră va ieși câștigătoare. Vom trece linia finală a durerii și Creatorul vieții noastre ne va elibera de orice infirmitate adusă de conjunctura păcatului. Noi trăim zilnic o speranță de intensitate. Ne apelează mereu ca o sonerie ori de câte ori  vedem că nu putem să facem ceea ce fac oamenii valizi. Încrederea noastră în Binefăcătorul nostru este din ce în ce mai tare, căci avem un vis, un dor de a-L vedea pe Cel ce ne-a promis vindecare pentru veșnicie. Nu crezi că merită?

Dar în mod obișnuit... ți s-a întâmplat și ție la fel?

        În graba ta de a ajunge la o destinație planificată ai accelerat nepermis de mult și ți-ai depăși Ghidul tău de viață. Te-ai instalat pe partea stângă a alegerilor tale nebăgând de seamă pericolul la care te-ai expus. Ți-ai permis să te uiți la lucruri care ți-au murdărit oglinda morală din inimă; „imaginea bună cu... minciună se ține” ți-ai zis atunci când ți-ai scuzat derapările promisiunilor tale; ai invitat gesturi comportamentale ale acestui secol decadent socotindu-le permise. Ajungi uneori să te îndoiești de tot ce a însemnat pentru tine rugăciunea, biserica și Biblia. Dai drumul la critici „justificate” privind faptele altora, persoane care ți-au fost repere înainte și clatini tot ce a fost stabil până acum. Începi să crezi că acesta este drumul și te instalezi pe el. Din partea opusă, pe aceeași bandă a vieții vin alții cu mare viteză către tine, revendicând drumul, dorind coliziunea mortală. Iar tu vrei să ajungi acasă. Trezește-te! Treci pe dreapta! Aceasta este partea ta după legea Cerului.

 

George Uba