Un mod de viață: Asociația „Ridică-te și umblă"

Porunca vieții

Vă mai aduceți aminte de acel elefant care era legat de picior cu un lanț de câțiva metri, iar la celălalt capăt, lanțul era legat de un piron de oțel înfipt în pământ? Ce era curios la acest uriaș era faptul că el nu forța lanțul pentru a ieși din acea captivitate, deși dacă ar fi încercat s-ar fi eliberat cu ușurință. Când era un pui de elefant a încercat de nenumărate ori să smulgă pironul și n-a reușit. Acum, adult, se considera același prizonier care, prin prisma eșecului din trecut, nu mai încerca să se elibereze, crezând că puterea pe care o are nu va fi în stare să-l facă să iasă din detenția prescrisă. Un copil, care avea casa lângă țarcul animalului s-a împrietenit cu pachidermul cel blând și-i aducea zilnic din mâncarea lui preferată, banane și mere. Locul de joacă rămânea același, o rază de câțiva metri în care se putea mișca. Într-o zi, copilul, venind în fugă spre prietenul lui, elefantul, s-a împiedicat de o piatră și și-a rupt piciorul. Durerea și strigătele lui l-a făcut pe uriaș să se agite. A priceput că micul lui prieten are nevoie de el. Și cu o mișcare bruscă și sigură a smuls pironul fără greutate și a alergat la copil pe care l-a luat pe trompă și l-a dus acasă. Salvându-și prietenul, elefantul s-a eliberat pe sine.

Cu acest număr al revistei pornim o călătorie de viață prin viziunea deschisă de Asociația „Ridică-te și umblă" înființată acum doi ani și jumătate și de fiecare dată vom provoca o stare de suflet. Această stare va alterna în note pasive și active, cele pasive referindu-se la repere de caracter, iar cele active la modul cum aplicăm valorile caracterului în propria viață și în alte inimi de lângă noi.

De ce a mai fost nevoie să se înființeze încă o asociație, pe lângă atâtea alte organizații care proclamă grija, ajutorul, compasiunea, sprijinul și generozitatea față de persoanele cu dizabilități? Nu se crează cumva o confuzie de oferte și nu obosește pe cel în suferință, cu pretențiile de altruism ale acestor organizații, dar care, posibil să nu aibă o motivație cinstită în slujirea lor? Poate da, poate nu. Dar un lucru este sigur: era nevoie de o asociație care să scoată viața la lumină printr-o poruncă și această poruncă a apărut în însăși numele Asociației, care este și declarația de misiune: „Ridică-te și umblă!"

Cineva, care și-a lăsat hainele împărătești și coroana de Împărat al Universului în cuierul de lângă tronul Cerului, a coborât în picioarele goale și în straie omenești și prima Lui grijă a fost să-și viziteze creația Lui suferindă: omul. Cu tristețe a constatat că coroana creațiunii Lui s-a aruncat în apele puțin adânci ale păcatului și și-a rupt verticala vieții. L-a găsit tot lângă o apă a amăgirii, dar acum acum dezamăgit își declară nevoia lui: „n-am pe nimeni!" De-odată, fără să-și imagineze, se trezește cu o ofertă incredibilă: „vrei să te faci sănătos?" Dacă da, atunci „ridică-te și umblă!" Și toți cei care aud această poruncă și cred că nu mai sunt singuri se ridică și, uimire, chiar umblă! În ciuda picioarelor care nu răspund la comenzile neuronilor, ei umblă! În ciuda ochilor care nu se deschid, ei văd! Probabil că se vor auzi obiecțiuni că sunt fantezii ale unei minți care se autoamăgește. Dar nu este așa pentru că prima frângere și prima orbire a fost a sufletului, care s-a lăsat accidentat de neascultare. Minunea se întâmplă întâi aici, înlăuntru nostru, iar urmarea refacerii fizice este urmarea firească a refacerii inimii, la timpul când Străinul din Galileea va reveni pentru a-și onora pe cei care au răspuns poruncii Lui de a se ridica în frumusețea unei vieți verticale și plină de lumină care li s-a dat în dar.

Această asociație nu va neglija socializarea, comunicare sinceră, bucuria întâlnirilor, sprijinul și prietenia cu alte persoane, dar deasupra tuturor și a toate se va auzi mereu bătăile aripilor speranței, odată cu imperativul de ridicare din starea căzută a vieții. Puterea care este primită prin poruncă nu doar va ridica ființa în picioare, ci va și umbla. Asta presupune o mărturisire printre semeni a celor ridicați, că este un Dăruitor care ne smulge din neputința frângerii și a întunericului și că nimic nu ne mai poate opri drumul către Casă, unde vom avea veșnice treburi ale Iubirii infinite.

Nu în ultimul rând, această asociație va fi un mod de viață pentru cei care nu vor să se mulțumească cu hotarele neputinței, ci vor trăi mereu cu convingerea că viața lor, prin valorile cerești ating zilnic viața Vindecătorului dintre stele, pentru că ei se lasă atinși mereu de sănătatea acelei vieți care merită să fie trăită.

Este timpul să rupeți pironul care vă lega pe când nu aveați pe nimeni. Aveți deja puterea porunci care vă somează: „Ridică-te și umblă!"

 

Președinte George Uba